Astăzi mai mult ca oricând ne confruntăm cu diverse probleme: influenţa negativă a mass-mediei, care propune unele modele complet diferite de familie prin telenovele, viaţa VIP-urilor, viaţa fără sacrificii.
A dispărut acea atmosferă plăcută de familii care se întâlneau seara şi aveau o viaţă comună împreună la nivel religios, cultural şi social. Pe lângă acest aspecte în prezent, zi de zi prin diferite mijloace, fie televizor, fie cinema, fie rețele de comunicare, ne atenționeză că Dumnezeu este un mit, o invenție a oamenilor, dacă nu se reuşeşte să convingă cu această ideie, ni se spune că nu mai avem nevoie de Dumnezeu, căci noi putem rezolva singuri orice, având la îndemână ştiinţa, raţiunea, putem face faţă oricărei provocări începând cu inventarea telefoanelor de ultima generaţie, până la operaţii dintre cele mai dificile.
În zilele noastre, se vorbeşte despre drepturi și obligații. Se vorbeşte însă mai puţin de responsabilitate, recunoştinţă şi respect.
Conştiinţa curată nu este o prioritate pentru un creştin, prioritatea principală o reprezintă dorinţa de manifestare prin diferite mijloace:
• Copii vor să iasă în evidenţă prin lucruri scumpe (telefoane tablete, Gadgeturi)
• Tinerii vor să se evidenţiere prin vestimentaţia extravagantă
• Iar maturii prin agonisirea a cât mai mult.
Toate aceste tendinţe duc spre o mare criză spirituală, care o putem observă prin obrăznicie, neascultarea de părinţi, atitudinea ostilă faţă de semeni, natura și de Dumnezeu.
Remedierea acestei crize spirituale trebuie să înceapă din familie, de la părinţi şi copii. Trăirile religioase din copilări pot deveni hotărâtoare pentru întreaga viaţă. Copilul observă şi înregistrează actele religioase şi morale pe care le vede în familie şi în cercul cunoştinţelor sale. El imită cu fidelitate şi încredere atitudini, gesturi şi cuvinte. Conduceți-vă de principiul Nu îndemna pe altul, ceea ce tu nu ești în stare să faci.
După formarea deprinderilor din familie a micului creștin, urmează o nouă etapă, învățarea în cadrul sistemul educațional. Prin predarea valorilor moral-creștine, a religiei în şcoli, copilul învaţă ce este familia, cunoscută drept celula societăţii. Acolo se formează viziunile micului credincios. Educaţia din timpul orei de Religie urmăreşte crearea posibilităţii de analiză şi interiorizare a sinelui, de descoperire şi fortificare a adevăratelor valori creştine, invitând la cunoaştere şi autocunoaştere. Acest tip de educaţie nu urmăreşte numai transmiterea de cunoştinţe specifice, ci şi formarea persoanei din perspectiva unor modele valorice superioare. De asemenea, educaţia religioasă vizează şi formarea unor atitudini specifice, de credinţe, de sentimente ale persoanei umane.
A dispărut acea atmosferă plăcută de familii care se întâlneau seara şi aveau o viaţă comună împreună la nivel religios, cultural şi social. Pe lângă acest aspecte în prezent, zi de zi prin diferite mijloace, fie televizor, fie cinema, fie rețele de comunicare, ne atenționeză că Dumnezeu este un mit, o invenție a oamenilor, dacă nu se reuşeşte să convingă cu această ideie, ni se spune că nu mai avem nevoie de Dumnezeu, căci noi putem rezolva singuri orice, având la îndemână ştiinţa, raţiunea, putem face faţă oricărei provocări începând cu inventarea telefoanelor de ultima generaţie, până la operaţii dintre cele mai dificile.
În zilele noastre, se vorbeşte despre drepturi și obligații. Se vorbeşte însă mai puţin de responsabilitate, recunoştinţă şi respect.
Conştiinţa curată nu este o prioritate pentru un creştin, prioritatea principală o reprezintă dorinţa de manifestare prin diferite mijloace:
• Copii vor să iasă în evidenţă prin lucruri scumpe (telefoane tablete, Gadgeturi)
• Tinerii vor să se evidenţiere prin vestimentaţia extravagantă
• Iar maturii prin agonisirea a cât mai mult.
Toate aceste tendinţe duc spre o mare criză spirituală, care o putem observă prin obrăznicie, neascultarea de părinţi, atitudinea ostilă faţă de semeni, natura și de Dumnezeu.
Remedierea acestei crize spirituale trebuie să înceapă din familie, de la părinţi şi copii. Trăirile religioase din copilări pot deveni hotărâtoare pentru întreaga viaţă. Copilul observă şi înregistrează actele religioase şi morale pe care le vede în familie şi în cercul cunoştinţelor sale. El imită cu fidelitate şi încredere atitudini, gesturi şi cuvinte. Conduceți-vă de principiul Nu îndemna pe altul, ceea ce tu nu ești în stare să faci.
După formarea deprinderilor din familie a micului creștin, urmează o nouă etapă, învățarea în cadrul sistemul educațional. Prin predarea valorilor moral-creștine, a religiei în şcoli, copilul învaţă ce este familia, cunoscută drept celula societăţii. Acolo se formează viziunile micului credincios. Educaţia din timpul orei de Religie urmăreşte crearea posibilităţii de analiză şi interiorizare a sinelui, de descoperire şi fortificare a adevăratelor valori creştine, invitând la cunoaştere şi autocunoaştere. Acest tip de educaţie nu urmăreşte numai transmiterea de cunoştinţe specifice, ci şi formarea persoanei din perspectiva unor modele valorice superioare. De asemenea, educaţia religioasă vizează şi formarea unor atitudini specifice, de credinţe, de sentimente ale persoanei umane.
Educaţia religioasă din cadrul orei de Religie nu urmărește îndoctrinarea, ci formează persoane deschise, comunicative, care se manifestă generos prin iubire, dăruire şi înţelegerea semenilor săi. Valorile moral-spirituale au capacitatea de a-i aduce pe oameni împreună de a crea legături durabile, de a solidariza şi a cimenta relaţiile unui grup sau a unei comunităţi.
Cu toate acestea transmiterea valorilor adevărate şi formarea comportamentelor religios- morale se va realiza doar prin efortul comun al mai multor instituţii: Familie, Biserica şi Şcoala.
Iubiților, Ortodoxia nu se trăieşte doar duminica la biserică, dar ea trebuie trăită zi de zi, indiferent de loc şi de timp, iar prezenţa disciplinei Religie în școlile noastre ne reprezintă de fapt numărul real de creștini din țara, nu ne putem declara creștini, dar să fim indiferenţi de ce vor învăţa copii noştri la şcoală, nu ne putem declara creștini, dacă suntem indiferenţi de disciplina Religia, implicați-vă activ în procesele decizionale din cadrul școlii, spuneți-vă opinia, și fiți responsabili.
Sfaturi practice pentru o educație religioasă corectă.
1. Procurați cărți cu poveşti având tematică creștină sau povestioare cu tâlc (morală).
2. Citiți împreună cu copii fragmente din Sfânta Scriptură.
3. Imprimați fișe cu diferite icoane și momente liturgice și oferiți copiilor să le coloreze. Nu vă rezumați doar la mași și personajele preferate ale copiilor.
4. Dacă copilul vă acordă o întrebare și nu cunoașteți răspuns, spuneți că veți merge la biserică și veți întreba preotul, astfel copilul se va deprinde cu viața liturgică, dar va primi și un răspuns adecvat.
5. Rugați-vă împreună seara înainte de culcare.
6. Evitați să obligați copilul să învețe cât mai multe rugăciuni, nu este necesar să cunoască multe rugăciuni, este necesar ca copilul să se roage.
7. Priviți împreună cu copii desene animate creștine și analizați comportamentul personajelor. Evitați însă desenele animate cu violență, dragoni, și alte creaturi ciudate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu